Sunt în drum spre casă și îmi amintesc că nici măcar apă n-am să iau și io năbădăii pastilele de gât cumva, așa că mă opresc la NON STOPu’ din cartier. Când intru, veselie mare: se auzea melodia mea preferată, “5 bani, 10 bani …” la casetofon/ walkman (ce era ăla) și prietenii mei stăteau la o bere, ceapă roșie, slănină și brânză. “Bună searaaaaa! Na că v-am găsit la o bere!” “Nicule, adu, mă, un pahar d-ăla bun s-o servim și pe domnișoara! Clătește-l bine!” “Nuuuu, mulțumesc, n-am prea mâncat azi și nu beau pe stomacul gol!” “Păi e problemă, domnișoară? Poftiți la masă! Slănina e de la Roșiori, făcută în casă, adusă dă cumnatu’. Ia să vedeți. N-ați mâncat dumneavoastră așa ceva! Ia uitați cum rămâne pe lama cuțitului când tai!” Era o ofertă de nerefuzat, așa că las poșeta jos, îi zic că îmi place mult și melodia, așa că accept cu plăcere să luăm cina împreună pe bucata de ziar… Bună rău slănina, vă zic! A mai pus melodia încă o dată, cu dedicație pentru așa o domnișoară fină. 5 bani, 10 bani…

Să fie primit! Doamne ajută!