Mulţi cred că, dacă eşti freelancer, ai aşa mult timp liber şi tai frunză la câini toată ziua. Aşa credeam şi eu, până să înţeleg că e exact pe dos.

Când am plecat din corporaţie, primul lucru pe care l-am făcut a fost abonamentul la sală: mi-am propus să mă duc de minimum 3 ori pe săptămână, iar în celelalte două zile, mi-am programat şedinţe de masaj. Aveam atâta timp la dispoziţie, încât am răspuns afirmativ tuturor solicitărilor de întâlniri pe care le-am primit.

Luni de dimineaţă eram gata să încep viaţa fără badge. Mi-am pregătit frumos echipamentul de sală şi am plecat la Aquagym. De la 12 aveam Pilates, iar la 14 trebuia să mă văd cu Liviana la Starbucks să povestim despre strategii de Social Media. O oră fac pe drum şi abia când ajung în faţa cafelei îmi dau seama că n-am apucat să mănânc nimic până la ora asta. Îmi iau un sandwich şi-l mestec printre un gând şi două texte. La 17 mă întorc din nou acasă, să scriu un articol pentru blog. N-apuc să-l termin, pentru că seara merg la cină cu Andreea.

Bilanţul primei zile: un articol neterminat şi 3 ore la volan. E bine, o să recuperez mâine.

Marţi la 10 mă duc din nou la sală. Hai că uite, pot să mă ţin de rutina asta! La 12 mă văd cu Sebi la Piaţa Alba Iulia şi povestim despre ideile lui de afaceri. La 16 mă văd cu Sorin să-mi arate structura blogului. Oameni buni, eu credeam că să ai blog înseamnă că intri pe Internetu` asta mare, undeva, şi scrii şi atât! Dar nu! Să ai blog înseamnă să cumperi domeniu, să alegi/ cumperi tema, să cumperi hosting şi, mai ales, să ai pusă la punct toată măţăraia din spate. Şi abia apoi scrii. Și rescrii. Deci m-am întâlnit cu Sorin pentru că pe mine mă îngrozeşte tot ce ţine de tehnică şi mă ia cu transpiraţii reci de câte ori deschid panoul de control al blogului, unde mă uit ca mâţa în calendar. No, plec cu creierii praştie de la întâlnirea cu Sorin şi fug pentru că la 18:30 trebuie să ajung pe strada Witing pentru cursul de Storytelling cu Alec Secăreanu. Noroc că a fost foarte fain la curs. Am făcut exerciţii de improvizaţie care m-au energizat foarte tare şi am şi ras de numa` numa`.

Buuuun. Deci am ajuns acasă epuizată!

Bilanţul zilei 2: n-am produs mare lucru, dar măcar am învăţat câte ceva. E abia marţi, mai am timp până vineri…

Miercuri la ora 11 mă văd cu Carmen să povestim. La ora 13:30 am programare la masaj (în sfârşit, un moment de relaxare). La ora 16 ajung acasă să mai scriu un articol, că mai e puţin şi lansez blogul. Seara merg la cină cu Cori.

Bilanţul zilei 3: am scris un articol, am mai stat vreo 2 ore în trafic, am povestit cu prietenele mele şi cam atât.

Joi la ora 10 mă duc iar la Starbucks să vorbesc cu Liviana despre cartea pe care mi-am propus să o scriu. La 14 mă văd cu prietena mea, Vrabia. La ora 16 mă duc să mă întâlnesc cu Gabriela şi Maria de la Fundaţia PACT. M-a încărcat foarte tare întâlnirea pentru că am agreat să colaborăm într-un proiect al fundaţiei pe direcţia de educaţie. Era vorba despre un curs pentru 50 de tinere din 13 sate din sudul ţării, cu scopul de a le oferi o brumă de inspiraţie pentru viitor! Seara merg la cină cu draga mea fostă echipă din Heineken unde am povestit toate cele şi am râs copios.

Bilanţul zilei 4: am înţeles în detaliu (pfff, mă mint frumos, de fapt abia încep să mă dezmeticesc și să mă prind la ce mă înham) ce presupune să scrii o carte, am încheiat o colaborare pentru un training pentru care mă așteaptă câteva zile de scris intens și de pus informații cap la cap şi din nou am povestit cu prietenii mei. În plus, din nou ore în trafic!

Vineri la ora 9 mă duc la test drive. La ora 14 mă duc la Oana la birou să pregătim prezentarea despre “Happy Management”, căci zilele până la conferinţă se numărau deja pe degete. Seara merg la teatru cu Moni şi cu Vrabia.

Bilanţul zilei 5: muncă, relaxare şi distracţie. Articole scrise… ioc! Trafic, cât cuprinde!

Mă simțeam complet depăşită, mai ales că nu sunt deloc o persoană disciplinată. Agenda mea o luase razna din prima săptămâna de viaţă fără badge.

Următoarea săptămâna am plecat în Dubai la prietenii mei Victor şi la Lorena. Phiu! Abia acolo am mai respirat puţin şi am reuşit să mă relaxez puțin, cu gândul la ce mă aștepta la întoarcere: cursul inspiraţional pentru Fundaţia PACT și rolul de moderator şi speaker la conferinţa de Customer Care.

Deja în următoarele 2 săptămâni ajungeam la sală o dată pe săptămâna (în cazul fericit), iar masajul a rămas doar pe lista de dorințe. Ce-am înțeles?

  • Ca să fii de capul tău, ai nevoie de rutină. Fă-ți un program!
  • Vremea se petrece mai util în fața laptopului decât a volanului, în trafic. Găsește-ți un spațiu!
  • Oricât de dragi ți-ar fi și oricât de săritori, prietenii nu-ți plătesc (veșnic) facturile. Rămâi disponibilă pentru ei, dar nu sacrifica munca de dragul cafelelor. Prioritizează!

Aşa că, de nevoie, a trebuit să stau oleacă să mă organizez. Şi am zis aşa:

  • Între 8 și 9: revizuiesc agenda zilei + social networking (Facebook etc.)
  • Între 10 și 12: sală, masaj, cosmetică (ca să fac ceva și pentru mine și să nu simt frustrarea de a fi schimbat o constrângere cu alta).
  • Între 12 şi 17: întâlniri de business, scris articole pentru blog, pregătire content cursuri
  • Seara: întâlniri cu prietenii, teatru, evenimente… timp pentru mine
  • Weekend: freestyle

Mi-am dat seama că alergam de colo, colo să mă văd cu lumea şi pierdeam mult timp în trafic. O prietenă mi-a zis că cel mai bine este să stau eu într-un loc (Starbucks chiar se dovedește o alternativă viabilă) şi să vină acolo cei cu care mă întâlnesc. Mai am de lucrat la partea de disciplină. Doamne ajută să mă şi ţin cu sfinţenie de structura de mai sus! Am scris-o aici și pentru voi, ca să știți cam când sunt disponibilă și să nu mă mai simt vinovată când amân cafeaua…