Într-o vară am avut pentru prima dată turiști în vizită (3 prietene din Italia). Aveam emoții mai ceva ca la ‘Din dragoste cu Mircea Radu bre’ înainte să se deschidă porțile celea, că na, voiam să fac cumva să înțeleagă de ce iubesc eu România și de ce m-am întors acasă. Așa că le-am dus încolo și-ncoace, le-am dat să mânce toate cele, ca la noi, la români! Le-am plimbat și cu căruța pe lângă Sibiu (se tot minunau când vedeau prin vreun sat, așa că am oprit la o margine de drum și l-am rugat pe nenea să le facă damblaua).

Dar, oameni buni, într-o sâmbătă noapte treceam pe lângă o clădire de pe Știrbei Vodă și văzură ele pe geam că înăuntru se dansează în cerc. Și că ce e, ce e? Nuntă, le zic! Și cică vor și ele să vadă! Ioooi! Cum dracu’ (Doamne, iartă-mă!) să și fac? Cum să intru piste oameni la nuntă? Dar ele, nu și nu! Că vor măcar să se uite pe geam! Ne ducem noi colo, ne cățărăm pe clădire să se holbeze înăuntru și vine un nuntaș: ‘ce faceți, fetelor, aici?’ Ele, după ceva pălincă de peste zi, îi zâmbeau și tot ziceau: ‘Ciao, Ciaoooo, bellooo!’ Mă dau jos și îi explic omului că ele sunt italience și sunt curioase să vadă cum e la noi la nuntă.

Aaaah, zice creștinu’! Păi, dacă așa stă treaba, haideți colea înăuntru’, că avem și noi un văr de pă Italea, lucrează ca pițar și e venit la nuntă!

Deci andiamo, facciamo, dregiamo! La intrare, era mireasa! Îi explicăm când io, când nuntașu’ care e treaba și, ce să vezi? Ne pupăm colo cu ea și ne invită la nuntăăă! Pretenele mele: ciaooo, auguri ca..zzi duri, tanta felicita bla bla! Intrăm noi în sală, mireasă ia microfonu’ și zice că are invitați de seamă din Italia (NOI adică, îmbrăcate de nu te-ai mai uita la noi și împuțite după 12 ore de bănănăit prin București + mâncat ciorbă de burtă, respectiv ciorbă de fasole cu ceapă). Apare mirele! Un delicat! Îl pup imediat și îi spun că fetele ar vrea să vadă ceva horă, sârbă. Îmi face cu ochiu’, se duce să vorbească cu dizeozu’ și bagă o horă, cu dedicație pentru italience. Intrăm noi toate în horă, se prind ele ce și cum și dă-i și joacă! Bagă apoi o sârbă! Atât fu! S-au liniștit! S-au dus la masă. Le-a dat un nene să bea (că de mâncat, crăpau, cred, dacă mai mâncau ceva).

Ne gândim noi să le facem o surpriză că sunt prea drăguți și ne punem să le cântăm ‘Marina, Marina!’- cu dedicație, se știe! (pe mireasă o cheamă Denisa, dar ce mai conta?)

Puseră și Brașoveanca și se îmbulziră bărbații să ne invite la dans. Și hop și dansul pinguinului. Apoi, horă iar…

… haide, Oană și-mi arată, măăăi… cum jucai când erai fată, măi, măi!