Eu nu sunam niciodată, niciodată! Când mă suna el, beleam ochii la telefon și nu răspundeam neam. Eram ocupată, nu? Regula era să-i returnez rareori apelurile, iar dacă decideam, totuși, să-l sun înapoi, puteam abia peste minimum o oră. Și când îl sunam, abia răsuflam, ca și cum cine știe ce treabă avusesem (ori fusesem la sală, ori urcasem scări etc.), deși io stăteam ca molusca pe canapea, așteptând să treacă ora regulamentară. Unde mai pui că trebuia să închei eu convorbirea telefonică după maximum 10 minute și, deci, trebuia să stau cu ochii pe ceas și când se făceau 10 minute, ZBANG – „Iartă-mă, trebuie să închid, mai am 1000 de treburi de făcut!” – era formula magică.

Îmi ardea buza să-l mai aud încă puțin, dar NU, sfintele reguli trebuie respectate!

Cel mai greu îmi era cu regula „Fii onestă, dar misterioasă!” Trebuia să-l driblezi cu măiestrie pe fraier.

Gen:

–          El: Spune-mi totul despre tine!

–          Eu: Am ochii căprui (Vă întreb pe dumneavoastră, dragi cititori: eram suficient de misterioasă?)

Deci jale la partea asta, căci știți că sunt slobodă tare la gură.

Și… îi dădeam lovitura decisivă la întâlnire, când la un moment dat voia să mă sărute și eu foloseam replica magică din carte:

“Poate data viitoare. Am uitat să-ți spun că mai am o întâlnire. Până mă duc la toaletă, te rog să ceri nota.“

Mi se rupea sufletu’!!! Acolo pe masă, între furculiță și cuțit! Jur!!! Cum să vreau să plecăm? Eu nu voiam așa ceva! Dimpotrivă! Și cum să-i spun că am altă întâlnire??? Ce-o gândi despre mine?

DAAAAR, sfintele reguli spuneau că nici nu contează prea tare ce gândește, important este că m-am retras când era mai incitat și stimulat de dialog.

6-6 poartă-n casă! Ca la table!

Buuun! Deci am aplicat conștiincioasă regulile, până într-o zi când s-a ridicat omu’ de pe canapea și a plecat (adică m-a părăsit) spunându-mi: „Ești cea mai de treabă fată pe care o cunosc!”

ERROR 404!

Hey, Mr. RIGHT, staaaai, stai, domne’, unde pleci așa? Cum să fiu de treabă? Păi eu făceam pe inabordabila și sofisticata (o făptură altfel-decât-toate-celelalte). Ar fi trebuit să fiu o scorpie’! Iar ție ar fi trebuit să ți se aprindă călcâiele, în sensul că mă ceri de nevastă, nu că fugi. Cum boalii te-ai prins dumneata că e un joc ieftin și lamentabil de putere? Cum te-ai prins că sunt stricată, dar vreau să par sofisticată?

 

Prin anii 2006 – 2008, cărțile intitulate „Regulile: Secrete testate pentru a cuceri inima lui Făt – Frumos“ (în original „The Rules: Time-Tested Secrets for Capturing the Heart of Mr. Right“), scrisă de Ellen Fein și Sherrie Schneider și, respectiv,  „De ce bărbații se însoară cu scorpii”, scrisă de Sherry Argov făceau furori printre doamnele și domnișoarele aflate în căutarea unui partener ideal.

S-a întâmplat să ajungă și la mine aceste cărți, prin 2008, după primul meu divorț, fix înainte să mă îndrăgostesc diavolește de un tip din Timișoara. Pe vremea aia eram convinsă că ceva greșesc eu când vine vorba de relații, așa că ia, nene, de citește cărțile cu sfințenie, ca să îmi îmbunătățesc partea asta legată de relații și să-l cuceresc decisiv. Am subliniat prin carte ‚MANTRELE’ de trebuia să le visez și am scris pe un caiet dedicat ideile principale. Mi-aș fi pus și bilețele prin casă, să mă asigur că îmi intră în cap ce am de făcut, dar acolo scria să nu cumva să lăsăm la vedere cartea sau orice ține de sfintele reguli. Dacă venea EL, Mr. RIGHT, și le vedea, ha? Se ducea dreaq toată munca!

Așadar, femeile alea, autoarele, se jurau acolo cu mâna pe inimă că, dacă respect regulile, l-am prins pe fraier (și nici nu mai trebuia să sărut vreo broască râioasă!):

Regula nr 1. Fii o făptură altfel-decât-toate-celelalte;

  1. Nu te adresa tu prima unui bărbat;
  2. Nu privi insistent bărbații și nu vorbi prea mult;
  3. Nu te întâlni cu el la jumătatea drumului și nu contribui vreodată la cheltuieli;
  4. Nu-l suna și returnează-i rareori apelurile;
  5. Întotdeauna încheie tu convorbirea voastră telefonică;
  6. Încheie tu întâlnirea voastră;
  7. Nu te mai întâlni cu el dacă nu-ți face cadouri romantice;
  8. Nu te întâlni cu el decât o dată sau de două ori pe săptămână;
  9. La prima întâlnire, o mică sărutare pe obraz și atât;
  10. Nu te grăbi să ajungi la sex mai devreme de a treia întâlnire;
  11. Nu-i spune tu ce să facă;
  12. Lasă-l pe el să preia conducerea;
  13. Nu te aștepta ca un bărbat să se schimbe;
  14. Nu i te destăinui;
  15. Fii onestă, dar misterioasă;
  16. Nu locuiți împreună;
  17. Nu te întâlni cu bărbați căsătoriți;

Oameni buni, acum că le-ați citit, judecați și voi cu mintea voastră: păi mă ducea pe mine capu’ vreun pic pe vremea aia?

Nu răspundeți, vă rog! Era o întrebare retorică!

Cert este că abia prin 2010 m-am apucat să mă caut la cap de puțină minte. Și încet, încet am început eu să mă prind că nu este vorba nici de reguli și nici de cei 5 pași de respectat pentru a-l cuceri (1. Ia o pană și gâdilă-l pe spate; 2. Suflă-i după urechea dreaptă etc.) din revistele glossy. Nu este despre a aplica niște reguli atunci când ești zob în interior și nici despre a purta toate măștile din lume doar ca să nu vadă nimeni suferința ta. Este doar despre a te descoperi pe tine (cu bune și cu rele), a afla cine ești, ce vrei, ce îți place și ce nu. Este despre a avea încredere în tine. Este despre a te accepta și a te iubi fix așa cum ești!

Pe scurt, îmbunătățirea relațiilor este despre a avea curajul de a fi tu însuți!

Am zis să fiu onestă, dar misterioasă! ?