Venea ziua mea. Eh, și cum îmi doream eu așa un TV din ăla smart (nu știu să vă zic de ce, că, oricum, mobilă am destulă), am dat sfoară în țară să se pună mână de la mână cât să iasă colo de-un cadou. Zis și făcut! Am primit bani în plic, care de pe unde. Nici chiar la nunțile mele nu fu așa bine. Că acolo, știți cum e: plătești bucatele, beutura, dizeoza, pozaru’ și aia e. No! Și deci cu plicu’ cu bani în poșetă, mă duc cu Zmeu’ la televizorărie. Am luat cel mai oval și smart TV, de toți banii. S-a dovedit a fi și o promoție: iei un TV și primești un bărbat gratis (căci, cu binecuvântarea Zmeului, am fost invitată la cafea de băietul ce mi-a vândut ;)). Buuuun! Aducem minunea acasă. Zmeu’ îl bagă în priză… și pleacă.
Rămân singură cu el. Pricep repede că, deși el e smart, ceva, ceva nu mere. Că nu prindeam niciun post. Așa că sun la DIGI și rog să-mi trimită un om să mă rezolve. Și a venit! Deschid ușa! Doamne! Doamneeeee! În ușa mea stătea un tip înalt, cu barbă, geacă de piele, tatuat… ce să zic… frumos, domnule dragă, frumos răăău. ‘Cred că ați greșit ușa! Eu îl aștept pe domnu’ de la cablu! Zău???’ Poftiți în casă atunci… Mă gândeam… să fie oare ăsta al meu TV-ul fermecat?? Era al doilea bărbat cu care vine la pachet… și unde pui că acum 2 zile mi se arătase și inimioara în cafea… Așa!
Și intră în casă. Realizez instant cât de slută, balcâză și urâtă eram în momentul ăla… nici măcar să mă spăl pe cap nu apucasem. Dar m-am gândit io că nu se face să îi zic să croșeteze el colo la TV că eu ‘mă duc să mă fac frumoasă’… așa că aia e… încep să mă învârt în jurul lui, să fac pe neștiutoarea (adică ‘what does this button do?’)… Îi spun că am un TV și în dormitor… și pare că nu se văd bine canalele… apoi că aș avea și un router de schimbat, că nu merge bine wifi și îl rog mult să mă ajute și cu ăla că sunt femeie singură… și uite așa a stat vreo 2 ore.

Păcat că doar a stat… Îl cheamă Laurențiu. Dacă-l aflați cumva, prin cineva, pe undeva… să-i spuneți, rogu-vă… că-mi mai cumpăr un TV dacă trebe…