Cred că atunci când Dumnezeu a descris Raiul nu se inventaseră hot dogs și nici IKEA, căci sigur ar fi zis că în Rai sunt râuri de ketchup și muștar… nu de lapte și miere! Deci clar, la IKEA e Raiul pe pământ!

Am venit să iau un bax de lumânări parfumate! Doar atât! După ce le plătesc, văd lumea înfulecând la hot dogs și nu numai că mor de poftă, dar îmi și amintesc că îmi este foarte foame. Blink! Cu 2 lei m-am aranjat de o masă! Pot să-mi pun cât muștar vreau eu! Și ketchup-ul e gratis! Am mâncat cei 2 hot dogs (pe rând, nu ambii deodată cum văzusem la un domn care apoi și-a supt satisfăcut dinții), m-am săturat și am făcut și economie!

Economie. Până acum, un cuvânt străin mie. Cât aveam, atât cheltuiam. Pe rochițe, pantofiori, bluzițe și fustițe. Pe mese în oraș, tratamente cosmetice care mai de care. Păi ce, domne, mă uit eu la bani? Cheltuiam fără număr! Eram zilnic pe Fashion Days, Asos, Vivre etc. Acum le-am șters din telefon!

A trebuit să-mi fac și Excel, cu buget lunar, de la care nu am voie să mă abat. Pentru prima dată în viața mea! Am știut eu vreodată cât plătesc la cablu, energie etc.? Nici măcar rata la creditul pentru apartament nu știam cât e! Acum știu exact, la virgulă, ce cheltuieli lunare am. Iar Excel-ul le adună! Aduna-le-ar de le-ar mai scădea!

Dacă înainte nici măcar nu mă gândeam să compar prețuri sau să caut cel mai ieftin tarif la bilete de avion, acum am învățat să o fac. Sunt lucruri la care am renunțat, cum ar fi să cumpăr țoale aiurea sau să mănânc la restaurante scumpe, dar sunt și lucruri pe care mi le ofer în continuare, dar la prețuri mai mici. Cum ar fi un tratament cosmetic sau un masaj.

Îmi amintesc de o discuție avută anul trecut cu un prieten care își dăduse demisia și plecase prin lume. După un an venise în țară în vizită. L-am întrebat ce a învățat în anul acela și mi-a zis că a realizat de cât de puține lucruri materiale avem cu adevărat nevoie. Îmi spunea că, dacă pe vremuri era ”fericit” când își cumpăra vreun gadget sau vreo cămașă nouă, acum este cu adevărat fericit că poate călători doar cu un rucsac în care are o pereche de blugi, una de bascheți, 3 tricouri și 2 perechi de șlapi. A învățat că este despre oameni, momente și experiențe.

Abia acum înțeleg și eu. Doamne, câte lucruri inutile cumpăram aiurea! Prima lecție la începutul vieții fără badge este că noi, oamenii, chiar putem trăi cu foarte puțin. Și suntem și fericiți! Diferența este că acum am un scop! Știu ce vreau să fac cu banii! Știu că vreau să îi investesc într-o direcție care va lăsa ceva în urma mea în viața asta. Este despre oameni, nu despre lucruri materiale.