Am și eu un frate! Cunoscut ca fratele Nilă! (i se spune așa pentru că are o carte preferată… ‘Moromeții’)

Când era mic își dorea să fim fermieri! Ne imaginam cumva ca în Dallas. Am fi avut așa… multe vaci… pe care le mânam lăsând praf în urmă, le însemnam cu fierul încins ștergându-ne sudoarea de pe frunte… iar seara ne puneam pălăriile de cowboy deoparte și stăteam pe verandă la un coniac. Se vedea un fel de J.R…

…Și a ajuns patron!

A zis el de mic că nu va munci la ‘institut’, ‘fabrică’ (a se citi corporație) nici măcar o zi în viața lui! A mai zis că el va avea bani cât ‘să-și facă viața’ fix așa cum vrea el și să se lăfăie cu femeia lui. Și iată că așa este!

Când a venit în vizită la mine la Milano, m-a scos la un restaurant select…dar asta nu l-a împiedicat să ceară frapieră și să bea vin cu Cola. Dacă așa-i place omului…

Tot atunci, prima lui întrebare a fost unde găsește un Nonstop…

Bea vin învechit în lemn de stejar (nu că aș ști cum vine asta).

Acum se îmbracă numa’ de la Hermes, Moncler, Gucci, Mucci, Pucci…

Dar era elegant de mic! Ia uitați la nunta asta: avea pantofi negri luați pe sub mână, evident, ciorapi albi și costumul (ceva deosebit) făcut de croitoreasa familiei!

P.S. Domnișoara stilată sunt eu…